- Cultural - nr. 155 / 9 August, 2002 Intr-adevar, viata politica din Transilvania nu i-a ramas straina lui Caragiale dupa stabilirea la Berlin. Episodul cel mai semnificativ este, fara indoiala, implicarea sa in luptele fratricide din sanul Partidului National Roman, in 1911. In acel moment, un grup de tineri intelectuali se aduna in jurul lui Octavian Goga si, prin intermediul ziarului "Tribuna", denunta politica dusa de Comitetul National Roman, conside-rand-o mult prea impa ciuitoare fata de cercurile politice de la Budapesta sau chiar drept o tradare a intereselor nationale. Pe de alta parte, generatia matura si cea varstnica, pentru a-si justifica atitudinea moderata, infiinteaza la Arad ziarul "Romanul". Vasile Goldis si Aurel C. Popovici, din nevoia de a avea in colectivul redactional un condei ager si de prestigiu, i se adreseaza in mai multe randuri lui Caragiale, incercand sa obtina colaborarea acestuia. O vreme Caragiale ezita, atat pentru ca nu este edificat de care parte a baricadei se afla dreptatea, cat si datorita prieteniei care il leaga de Octavian Goga. In cele din urma va accepta sa intre in aceasta disputa politica intestina, iar pe parcursul a trei luni in "Romanul" vor aparea sapte articole, fie criticand directia tinerilor "oteliti", fie _ mai ales _ incercand o reconciliere intre cele doua grupari. Disensiunile isi vor gasi o rezolvare la sfarsitul lunii iulie 1911; colaborarea lui Caragiale ramane insa simptomatica pentru spiritul sau civic, pentru ca intelege sa se implice cu intreaga responsabilitate in acest moment critic al clasei politice romanesti din Ardeal. In plus, exista numeroase semne de apreciere, de recunoastere a meritelor sale literare, de care nu a avut parte, in timpul vietii, dincolo de Carpati. Astfel, dupa aparitia primului articol, intitulat Reparatiune, Vasile Goldis ii scrie lui Caragiale: "Poate nici nu poti