Razbunarea valvelor- Un duh al muntelui pazeste aurul motilor. O molitma care umbla noaptea, in intuneric, si-i pedepseste pe hoti -Fotografii de familie. De jos, din piata si pana la casa lui Gheorghe Ivascan, unul dintre cei mai vechi si mai destoinici baiesi ai Rosiei Montana, nu poti urca decat...
Razbunarea valvelor- Un duh al muntelui pazeste aurul motilor. O molitma care umbla noaptea, in intuneric, si-i pedepseste pe hoti -Fotografii de familie
De jos, din piata si pana la casa lui Gheorghe Ivascan, unul dintre cei mai vechi si mai destoinici baiesi ai Rosiei Montana, nu poti urca decat pe cai serpuite. Ulitele inguste se furiseaza printre pante si damburi, printre case vechi de secole, cu ziduri reci si aspre, mai late de un metru, printr-un oras stravechi si halucinant, aruncat pe zeci de nivele, ca intr-un enorm amfiteatru. S-a cladit concentric, fortificat, casele se raresc abia catre varfuri, acolo unde marii aurari ai Rosiei aveau altadata, chiar in ograzile lor, mine si "steampuri" de macinat minereu.
Si Gheorghe Ivascan are o mina de aur in ograda din spatele casei. O mina lasata mostenire din strabunic in bunic si apoi la ultimul din sirul familiei, tatal sau. L-am gasit singur, abatut, in odaia friguroasa din spatele casei, aplecat deasupra unor poze vechi. Abia interesandu-l cine sunt si ce vreau, ma pofteste sa privim impreuna. "Ia uite ce bine semanam amandoi, eu si cu tata..." Intr-adevar, daca si-ar lasa acea mustata lata, viguroasa, Gheorghe Ivascan ar fi aidoma barbatului cu papion din fotografia ingalbenita. Aceeasi frunte inalta, aceiasi ochi scrutatori, parca mereu pe jumatate inchisi, dar mai cu seama aceeasi inclinare ingaduitoare a capului, ce te duce cu gandul la o veche si trista noblete. De la el a invatat totul, lui ii datoreaza totul, e convins ca oameni ca dansul se nasc azi din ce in ce mai rar.
D
