Jean BAUDRILLARD
Paroxistul indiferent. Convorbiri cu Philippe Petit
Traducere de Bogdan Ghiu, Editura Idea Design &Print, Cluj-Napoca, 2001,
96 p., f.p.
Hacker al acestei lumi, fascinatul fascinator care se declarase „pentru un principiu al raului“ intr-o epoca in care Apocalipsa a luat deja sfirsit, iar universul este „hiperrealic“, supus „imploziei“, Jean Baudrillard revine in aceste convorbiri din 1997 asupra unora dintre teoriile sale surprinzatoare, explozive.
„Hiperrealitatea“ – spusese in Simulacres et simulation (1981) – este atit rezultatul unei supraproductii de real, cit si un efect al subminarii, prabusirii, vidarii. Supradoza („production affolée de réel et de référentiel“) este concomitenta cu prabusirea realului asupra lui insusi, in clipa (eternizata) a „imploziei“. Acum, desi continua sa vorbeasca despre excrescenta, obezitate si despre „magia neagra“ a mijloacelor de comunicare in masa, are o noua ipoteza: „ca lumea exista asa cum e, ca noi putem s-o consideram ca fiind reala in functionarea ei interna, dar ca, altfel, privita global, nu exista un echivalent general si nici, deci, o inteligibilitate a acestei lumi sau o evaluare obiectiva a ei“ (p. 32).
Fusese sedus de suprafetele care pot ucide oricind, nu au profunzime, sint inghitite de ele insele, formeaza vertijuri si atrag prin aparitiile hiperluminice, dezumanizate, artificiale. America (v. cartea cu acelasi titlu, din 1986) reprezenta „utopia implinita“, Copia care s-a desprins de Original, infuzindu-si real pina la supradozarea din momentul „imploziei“, cind retina lipita violent de retina Celuilalt descopera ca Privitul si Cel-care-priveste sint Unul si Acelasi cu universul transparentei generalizate. De unde obsesia mortii din scrierile lui Baudrillard si incercarea mai noua de a evita privirea malefica, postapocaliptica. Infruntar
