Ion CRISTOFOR
Marsyas
Editura Dacia, Colectia „Poetii urbei“, Cluj-Napoca, 2001,
134 p., f.p.
Volumul de versuri Marsyas (2001) al lui Ion Cristofor aduna intre copertele sale poezii din volumele anterioare, In odaile fulgerului (1982), respectiv Cina pe mare (1988) – conform primelor doua sectiuni ale cartii de fata –, la care se adauga ciclul Marsyas, continind texte scrise, probabil, in perioada postdecembrista. E interesant de notat, inainte de a trece la analiza propriu-zisa, ca volumul in discutie (al unui clujean) apare in Colectia poetii urbei care, dupa cum se precizeaza pe coperta a patra, „nu isi propune sa formeze tipologii, nici sa inchege o unitate stilistica, ci sa mizeze pe deplina individualitate a poetului citadin“. Exlcuzind orice particularism inversunat, retin ideea sesizarii unui aer citadin aparte (in plan poetic, fireste) si, implicit, a captarii unui public favorizat (al „urbei“ respective), idee care raspunde – nu-i asa? – politicii culturale pluraliste a momentului.
Revenind asupra poeziei lui Ion Cristofor, ea apartine „valului clujean“ al „optzecistilor“ si este – in mod general si destul de uniform de la un volum la celalalt (inclusiv in textele scrise dupa 1990) – un amestec, tipic, as spune, de lirism metaforic de filiera blagiana (identificabil chiar in titlurile poemelor, v. In odaile fulgerului, Epitaful de vint, Cu mina in flacara veacului, In tacere iti inventezi inima etc.!) si de ironie postmoderna desacralizanta (exista in carte o dimensiune substantiala a motivelor biblice si a invocatiilor divinitatii, parafrazate in raspar), in relatie cu autoreferentialitatea dominanta (v. tema cuvintului, a poemului, a textului): „Se cuvine sa binecuvintam aceasta ultima cina pe mare/ Cu piinea si vinul pietrificate pe mese/ In sunetele trompetelor vintului/ Sarutati de acest iuda al aparentelor