Un titlu parca dinadins anodin si o alcatuire editoriala mai rau decat neinspirata mascheaza cu succes ivirea celui mai important studiu despre Eminescu de cateva decenii incoace: capitolul Eminescu la Berlin, prima si cea mai intinsa sectiune a volumului Studii literare de Ilina Gregori*, reprezinta un moment crucial in exegeza eminesciana, deplin comparabil prin anvergura si consecinte cu "momentele" G. Calinescu (Viata lui Mihai Eminescu, 1932) si I. Negoitescu (Poezia lui Eminescu, 1968).
Avand meritul de a fi publicat, totusi, aceasta carte, Editura Fundatiei Culturale Romane are si nemeritul imens de a nu-i fi pus in nici un fel in valoare insemnatatea. Chiar daca, foarte probabil, autoarea insasi va fi dat cartii ei, din excesiva modestie si dintr-o decenta hipertrofiata pana la autoeclipsare, acest academic titlu mort, un editor mediu dezvoltat profesional avea datoria, chiar obligatia, de a-i cere, de a o convinge sa-l abandoneze.
Mai mult: asa cum a aparut, ca o culegere, o culegere cuprinzand "studii literare" despre Eminescu si Mircea Eliade, aceasta carte ascunde, nu recomanda. Ar fi fost nevoie, inca o data, de initiativa editoriala si de curaj profesional: cele doar aproximativ 130 de pagini ale "capitolului" Eminescu la Berlin ar fi trebuit publicate separat, ca volum de sine statator. In definitiv, nici Poezia lui Eminescu de I. Negoitescu nu fusese chiar un mastodont tipografic, era, in editia originala, o firava brosura de ceva mai mult de doua sute de pagini, si totusi a schimbat radical intelegerea lui Eminescu si a poeziei lui...
Iar Ilina Gregori, spre deosebire de impetuosul tanar G. Calinescu din anii â30 sau de recuperatul I. Negoitescu din a doua jumatate a anilor â60, revenit in circuitul public dupa o indelungata perioada de persecutii si interdictii politice (eseul despre poezia lui Eminescu fusese scris cu ap
