- Comentariu - nr. 157 / 13 August, 2002 De la un capat la altul, de la oras la sat, de la munte la mare, Romania este o imensitate de zgomote. Daca inainte vreme aveam anumite probleme cu larma santierelor, a unitatilor de productie ce lucrau in trei schimburi, oferind oamenilor suficiente locuri de munca si hrana cea de toate zilele, la aceasta ora, dominante in poluarea fonica sunt, in afara autoturismelor invechite si harbuite, activitatile neproductive, asa-zis distractive: crasmele, restaurantele, discotecile, gradinile de vara, terasele, agapele unor imbuibati sau prost crescutii fara frontiera. In fapt, prostul obicei al romanului, ca nu-i distractie aceea care nu deranjeaza cel putin cativa vecini, daca nu un cvartal sau un cartier intreg. Daca in Vest asa ceva nu este de conceput sau se intampla ocazional si justificat, pentru ca grija primordiala a autoritatilor locale este sa asigure cetateanului odihna necesara pentru munca de a doua zi, la noi, in Romania, aceleasi autoritati procedeaza tocmai invers, oferind contribuabilului mai putine locuri de munca, dar mai multe posibilitati pentru circ. Acesta este motivul pentru care, dispretuind legea, reprezentatii autoritatilor locale, incepand cu inspectorii din primarii, politie, gardienii publici, jandarmii, dar si cei din celelalte institutii ale statului cu atributii de control sunt foarte grijulii cu proprietarii de localuri ce-si pun boxele sa urle, ducand la exasperare locatarii din vecinatate. Cum altfel s-ar putea explica faptul ca in ciuda unor reclamatii repetate a peste o mie de locatari din zona cartierului Libertatii, barul "Paradis" (ce ironie a soartei!) a rezistat ani de zile in chip de Infern, in peisajul citadin al municipiului Targu-Mures? Acesta este doar un exemplu din foarte multe care au fost si care inca mai exista, nu numai in municipiul resedinta, ci si in alte zone ale judetului