Biroul International de presa al Premiului Nonino a avut amabilitatea de a-mi pune la dispozitie dosarul complet de presa care s-a constituit in urma editiei 2002 a prestigiosului eveniment. Materialele incluse in doua mape grupeaza, pe de o parte, articole dedicate in ultimii ani, in Italia, celor trei premianti – Norman Manea, Tzvetan Todorov si Proiectul educational pentru copii din Reggio Emilia. Se pot alcatui din el portrete puzzle ale autorilor, un fel de fise bibliografice extrem de cuprinzatoare. Un al doilea grupaj include zecile de semnalari, interviuri, reportaje care se refera la perioada imediat anterioara si la decernarea propriu-zisa a premiului, incepind cu 8 ianuarie 2002 si oprindu-se abia in aprilie. Numai in cazul acestei sectiuni este vorba de 156 de semnalari, referitoare la toti cei trei invingatori, iar dintre acestea, in putine se intimpla ca Norman Manea sa nu fie cel putin mentionat. In fine, familia Nonino, promotoarea si sponsorul premiului, a atasat documentelor mentionate si un mic dosar publicitar care rezuma istoria familiei, de centenari producatori de grappa, rafinatul sortiment de bautura italiana.

I

Inainte de a consemna excelenta impresie lasata de Norman Manea, amanunte legate de declaratiile sale in preajma si in ziua premierei si inainte de a prezenta citeva dintre ecourile sarbatorii (pentru ca de sarbatoare a fost vorba, cu sase sute de invitati!), voi decupa si comenta pentru inceput citeva fragmente din articolele aparute in anii trecuti, in publicatii de prim ordin din Italia. Reamintim astfel date fundamentale ale operei sale, optiuni estetice, chei de lectura, marturisiri autobiografice, pe care autorul a dorit sa le faca cunoscute publicului din peninsula.

Respectind criteriul cronologic, primul dintre articolele din acest grupaj este Manea ratacitorul, un interviu acordat lui Marco Cugno, pro