Sighetul a devenit fara indoiala un reper important al memoriei romanesti. Inchisoarea de trista faima, devenita muzeu prin stradania de mai bine de un deceniu a Anei Blandiana si a lui Romulus Rusan, sprijiniti de Fundatia Academia Civica, e in acelasi timp un loc de reculegere in memoria victimelor comunismului si un centru de documentare asupra a ceea ce a insemnat reprimarea, dar si rezistenta - in diferitele lor forme - in perioada regimului comunist.
Simpozioanele anuale organizate aici transforma acest loc si intr-un spatiu de intalnire a celor implicati in cercetarea istoriei recente a trecutului comunist. Tema din acest an a simpozionului - desfasurat intre 5-7 iulie - a vizat perioada anilor 1973-1989, altfel spus, a avut in vedere ceea ce organizatorii au numit "cronica unui sfarsit de sistem". Un numar record de participanti (din diferite tari, din generatii diferite, de profesiuni diferite) si de comunicari - sustinute in sectii paralele - au circumscris subiectul din variate puncte de vedere: disidenta si rezistenta din perioada deceniilor opt si noua, in tara si in exil, dar si miscarile mai ample de opozitie fata de comunism la nivel european, functionarea aparatului represiv si nerespectarea drepturilor omului, cultul personalitatii, politica externa in timpul regimului Ceausescu, dezvoltarea dublului limbaj ca strategie politica, dar si ca forma de existenta sociala, aspecte de viata cotidiana, demolarile si sistematizarile, felul in care discursul istoriografic romanesc s-a situat fata de perioada luata in considerare si a integrat trecutul recent.
Nu voi face o cronica a evenimentului (el a fost prezentat pe larg, cu extrase din comunicari in Romania libera, dar si in Romania literara, 22, Observator cultural etc.) care a reunit disidenti si opozanti de faima lui Vladimir Bukovski si Doina Cornea, Hans Bergel, Radu Filipescu, Vas
