In numai doi ani, acesta si-a pierdut sotia, copiii i-au vindut apartamentul si au plecat din tara, s-a imbolnavit grav si nu are un acoperis deasupra capului. A dormit prin boscheti sau in gara. In fiecare dimineata face inmultiri in gind ca sa vada daca nu si-a pierdut mintile "12 ori 12 fac 144, iar 15 ori 17 este egal cu 255". Asa isi incepe fiecare dimineata ieseanul Mihai Enache (59 ani), fost profesor de matematica. Si aceasta nu pentru ca isi doreste sa inceapa dimineata in forta ci pentru simplul motiv ca vrea sa se asigure ca inca nu si-a pierdut mintile si isi va aminti drumul spre casa la intoarcere. Casa care astazi poate sa fie locuinta unui prieten care il lasa sa doarma pe un fotoliu, iar peste o saptamina Gara Mare alaturi de boschetarii soiosi de pe strada. "Mi-e frica sa nu-mi pierd mintile si atunci incep sa fac inmultiri in minte. Ultimii doi ani au fost un cosmar. Am pierdut tot. Sotia a murit de cancer, baietii au vindut apartamentul si au plecat din tara, eu sint bolnav si nu am un pat al meu. Este un blestem", povesteste cu lacrimi in ochi barbatul din fata mea. "Totul s-a dus de ripa in mai putin de doi ani" Daca pina acum citiva ani avea la meditatie cite 27 de elevi pe saptamina, un apartament trecut pe numele baietilor si bani pusi deoparte pentru o garsoniera, acum nu mai are decit o servieta neagra in care isi cara mincarea si medicamentele pretutindeni unde merge. "Totul s-a dus de ripa in mai putin de doi ani. Nu mai am nici casa, nici familie. Mi-a ramas doar o boala care imi macina trupul. Si cind ma gindesc ca acum citiva ani aveam o familie fericita, imi vine sa intru in pamint de durere", spune cu amaraciune in glas "profesorul", cum este cunoscut printre vecinii de pe strada "Fundacul Socola", desi a lucrat mai mult ca revizor contabil decit ca profesor. Pensia pe caz de boala de 1,3 milioane de lei, care ii vine lunar la o adre