Autorul Moromeţilor ar fi împlinit 80 de ani. Născut la 5 august 1922 şi mort la 16 mai 1980, Marin Preda a aparţinut unei generaţii fracturate. Este greu de spus ce s-ar fi întîmplat cu scriitorii acestei generaţii, dacă instaurarea regimului comunist nu i-ar fi surprins aproape la debut, şi într-un moment în care opera lor putea lua orice curs, nimic nefiind pe deplin fixat în ordine morală sau stilistică. Preda a debutat, publicistic şi editorial, înainte de comunism, prima lui carte, Întîlnirea din pămînturi, tipărită în 1948, cuprinzînd cîteva proze risipite prin reviste de-a lungul anilor '40. Şi-a scris opera de maturitate, din care fac parte atît capodopera lui, romanul Moromeţii, cît şi nuvele oportuniste precum Desfăşurarea sau Îndrăzneala, după lichidarea instituţiilor democratice, în plină cenzură. Multă vreme falia dintre opera de tinereţe şi aceea de maturitate n-a fost băgată în seamă. Ceva mai tîrziu, un publicist care a editat o versiune integrală a Întîlnirii din pămînturi a vorbit (în limbajul politic datorat ocupării Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia în august 1968) de normalizarea operei scriitorului. Trebuie acceptat astăzi că fractura există şi că evoluţia lui Preda, ca şi a colegilor lui de generaţie, trebuie pusă în legătură cu istoria politică a României de după război.

Prozele de început au fost, pe drept cuvînt, considerate după recuperarea lor în anii '60 (căci în 1948 n-au avut parte decît de o primitivă contestare ideologică) printre cele mai promiţătoare debuturi din întreaga noastră literatură. Ele puneau capăt unei anumite mitologii ţărăneşti, născută o dată cu sămănătorismul, în zorii secolului 20, şi avîndu-şi apogeul în literatura genială a lui Sadoveanu, căreia Rebreanu, cel mai realist dintre scriitorii noştri rurali, nu-i dăduse totuşi lovitura de graţie. Nicăieri, ca în Întâlnirea din pămînt