După un volum destul de recent, Autode- nunţuri şi precizări, în care erau reluate cu modificări şi rame nuvele, articole şi alte texte apărute de-a lungul timpului, Radu Cosaşu apare cu un alt volum realizat pe acelaşi principiu al colajului de texte reeditate, Rămăşiţele mic-burgheze. Un editor cu experienţa pieţei occidentale ar spune că e poate prea mult într-o perioadă atît de scurtă, dar cum la noi asemenea consideraţii nu se fac pentru că nici piaţa şi nici publicul din România nu funcţionează după principii comerciale normale, nu putem decît să ne bucurăm că avem prilejul încă o dată să-l recitim pe Radu Cosaşu.

în Autodenunţuri şi precizări textele erau reluate şi revizuite după un principiu pe care l-am putea numi moral. Autorul recupera diverse pasaje apărute în volumele sale anterioare şi le completa sau le modifica după un scenariu care în epoca comunistă poate n-ar fi putut funcţiona. Am semnalat atunci diferenţe care pot părea infime, nume date în întregime, pasaje literare retrase pentru a lăsa loc faptelor nude, dar şi articole compromiţătoare redate în toată stupizenia lor şi încadrate într-o aură de fină auto-ironie. Acolo era vorba despre un joc complicat, un joc care se derula pe parcursul întregii cărţii şi în care era antrenat mai ales cititorul avizat, cunoscător al operei lui Radu Cosaşu. Şi în acest nou volum se continuă jocul, dar cu alte reguli. Piesele sînt aceleaşi, textele vechi, dar mutarea se face în funcţie de un singur criteriu, cel cronologic. Cu alte cuvinte, din puzzle-ul de piese disparate ale volumelor de nuvele se recompun acum imaginile coerente existenţial, se reface un tablou narativ al vieţii de la începuturi şi pînă la ultimul volum. Aşa înţelegem că va arăta proiectul dus pînă la capăt. Deocamdată avem la îndemînă începutul, primul tablou al seriei care reconstruieşte adolescenţa şi tinereţea autorului. @N_