- Istoric - nr. 158 / 14 August, 2002 Nascut in 1864, intr-o familie de tarani din judetul Neamt, Nicodim Munteanu a invatat la seminarul Veniamin din Iasi, apoi mitropolitul Moldovei l-a trimis la Academia Teologica din Kiev, unde a studiat 5 ani in limba rusa. Intrat in monahism la Manastirea Neamtului, in 1894, el a devenit vicar al Episcopiei Dunarii de Jos (Galati), in 1909 vicar al Mitropoliei Moldovei, in 1912 episcop de Husi, iar dupa Unire a fost arhipastor al Basarabiei ( 1 iunie 1918 - decembrie 1919). In decembrie 1923, Nicodim si-a dat demisia din scaunul de episcop al Husilor, retragandu-se la Manastirea Neamt, unde a fost staret si a contribuit la traducerea Bibliei. In ianuarie 1935, Nicodim a fost ales mitropolit al Moldovei. In 1939, dupa moartea patriarhului Miron Cristea, Marele Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales in scaunul de arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Nicodim Munteanu a fost al doilea patriarh roman, pastoria lui desfasurandu-se in anii de restriste 1939-1948. In timpul regimului Antonescu, el a avut un rol decisiv in salvarea evreilor din Romania de la Holocaustul nazist. La rugamintea sef-rabinului Safran, patriarhul Nicodim, impreuna cu mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului, cu regele Mihai si cu regina-mama Elena, a intervenit pe langa Antonescu, convingandu-l sa nu accepte deportarea la Auschwitz a evreilor din Romania. Episodul a fost relatat in Senatul Romaniei de insusi sef-rabinul Safran (dupa 1990). Dupa razboi, in octombrie-noiembrie 1946, patriarhul roman l-a vizitat la Moscova pe patriarhul Alexei al Rusiei. Apoi patriarhul Alexei a vizitat Romania in mai-iunie 1947. Nicodim s-a remarcat si prin traducerea unor valoroase opere teologice ortodoxe ruse. Patriarhul Nicodim a avut divergente cu nou-instauratul regim comunist ateist. El a murit la 27 febr