Să poţi scrie! Indiferent de grozăviile dezlănţuite în jur.Să-ţi iei pixul, foaia liniată (da, liniată, ca să nu fii pocnit în moalele creierilor de "spaima albă" a filei; şmecheria-i cu folos, o recomand), ceaşca de teracotă plină cu cafea. Şi să-i înşiri verzi şi uscate unui prieten; e extraordinar. Afară să se topească pe acoperişuri, ca acum, întunericul de astă-noapte. Zgomotele oraşului la ora şapte dimineaţa. Să-ţi duduie trupul încetişor, în ritmul hidroforului, să asculţi maşinile plecînd, pîş-pîş!, din curtea blocului, tramvaiele zdrăngănind cam, hm! nesilenţios. Şi, trosc!, să găseşti o boabă de cafea nemăcinată în lichidul negru, amar, fierbinte. S-o sfărmi cu satisfacţie în dinţi şi să continui. Insomniile devin un fleac, întreţinerea o bagatelă, telefonul un lux delicios, toboganul nu se mai strică, liftul te înalţă pînă în paradis, discuţi cu îngerii, zmulgi pene din arhangheli drept suvenir, mai că nu te-ai da întors în camera de tocat litere, ai rămîne o veşnicie de trei-patru săptămîni printre dînşii, vioi, curios, gîndindu-te la un reportaj senzaţional, feeric etc. Principalu-i să poţi scrie!
Să poţi scrie! Indiferent de grozăviile dezlănţuite în jur.Să-ţi iei pixul, foaia liniată (da, liniată, ca să nu fii pocnit în moalele creierilor de "spaima albă" a filei; şmecheria-i cu folos, o recomand), ceaşca de teracotă plină cu cafea. Şi să-i înşiri verzi şi uscate unui prieten; e extraordinar. Afară să se topească pe acoperişuri, ca acum, întunericul de astă-noapte. Zgomotele oraşului la ora şapte dimineaţa. Să-ţi duduie trupul încetişor, în ritmul hidroforului, să asculţi maşinile plecînd, pîş-pîş!, din curtea blocului, tramvaiele zdrăngănind cam, hm! nesilenţios. Şi, trosc!, să găseşti o boabă de cafea nemăcinată în lichidul negru, amar, fierbinte. S-o sfărmi cu satisfacţie în dinţi şi să continui. Insomniile devin un fleac, întreţinerea
