- Social - nr. 160 / 16 August, 2002 Ne vom invrednici a incepe randurile inserate in aceasta pagina cu ceea ce a scris cu ani in urma marele prozator Liviu Rebreanu: "Noi n-am venit de nicaieri; ne-am plamadit, ne-am nascut si am crescut pe pamant ardelean. De mii de ani, milioane si milioane de romani au asudat muncind, au sangerat luptand si au murit amestecandu-si tarana pretutindeni in pamantul stravechi, incat toate vaile si dealurile si toti muntii calca numai pe pamant amestecat cu pulberea de trupuri romanesti… Credem in Transilvania romaneasca, eterna si nedespartita". Asa este. Noi, romanii-romani, n-am ajuns aici pentru ca ne-au manat altii veniti de pe pamanturi prea putin roditoare. Aici ne-am adunat si format, nu din amestecaturi de neamuri ajunse mai tarziu atotstapanitoare. Dar, cine crede in Transilvania romaneasca de astazi, eterna si nedespartita? Raspunsul la intrebare si-l dau tot ardelenii… Pamant romanesc este si Ungheniul, sat de la capat de Niraj, scaldat in apele raului Maris de altadata. In asezarea de la confluente de ape ne-am aflat vineri, 9 august 2002, pentru o mediatizare decenta, corecta fata de contemporani, de generatiile care vor urma. Si pornim la drum cu… … Repere cronologice Epoca bronzului contine urme locuibile la marginea de sud-est a localitatii, pe malul stang al raului Mures, unde exista un grind din 2000/1900-1200/1150 i.Hr. Trecand peste ani, urmele drumului roman care venea de la Apulum si continua pe valea Nirajului, la castrul de la Calugareni, se mai observa inca si astazi. Cu ocazia unei danii de mosii a lui Stefan, "duce de Transilvania", la 1264, avem de-a face cu prima atestare a localitatii. "Asadar, facem cunoscut tuturor ca… am dat sus-numitilor Megyes si Fisch, mostenitorilor si urmasilor mostenitorilor lor, un pamant Tirimia al bisericii de Cojocna asezat in Ingheni". Sub denumirea de "sacerdos Na