Nimeni nu e profet in tara lui, se stie. Dar nu ne ingrijoreaza, pentru ca meseria asta e nitel inactuala: cand abia scapam de grija zilei de maine, cine-si mai bate capul cu ce-o sa se-ntample poimaine? Mai grav e ca sentinta se aplica si-n alte domenii profesionale, care, pentru o comunitate cu pretentii, sunt indispensabile. S-a spus, de pilda, ca, in vechime, romanii erau nevoiti sa importe calai - ca doar "nimeni nu e calau in tara lui". Practic, intreaga noastra istorie e doar o lista de importuri fundamentale, ca si cum tara asta ar fi plina de incapabili. Altfel ne impaunam cu romanii care au infestat lumea cu inteligenta, chiar daca aici nu e vorba de vreun export: pentru ca noi cand dam, dam. Am cunoscut si eu un astfel de om, care-si facea bagajele sa o stearga din tara: "In Romania nu e recunoscuta valoarea", mi-a spus, "trebuie mai intai sa faci purici pe-afara ca sa te bage si-aici cineva in seama". Am incercat sa aflu ce invartea, dar el o scalda in generalitati: "cine mai stie azi ca stiloul e o inventie romaneasca? Iar noi importam stilouri: de la chinezi - care scriau cu pensula, ori de la turci - care si in corespondenta foloseau iataganul." Si imi turna un pomelnic de nascociri mioritice, unde pana si valurile marii pareau o inventie romaneasca. Vazandu-l asa catranit, n-am indraznit sa il contrazic. Banuiam ca era si el un pui de inventator, unul din sutele de genii neintelese ce uda malurile intelighentiei noastre. Zadarnic incercam sa il trag de limba, parea ca-si ascunde-n bagaje o trauma pe care nici la vama n-ar fi dispus sa o declare. Se marginea la chestiuni generale: "nimeni nu e inventator in tara lui. Stii povestea ceasurilor elvetiene? Ai sa crezi, probabil, ca ceasul electronic e inventie japoneza. Gre-sea-la! Tot un elvetian a avut ideea asta. S-a dus pe la toti grofii cu inventia lui si aia l-au luat peste picior: la ce sa o folosea