- Editorial - nr. 161 / 17 August, 2002 In ultimii doisprezece ani au aparut o puzderie de doctori in stiinte. Imediat dupa "revolutie", in toate centrele universitare cu traditie s-au organizat cursuri postuniversitare (masterat) si de doctorat, fiind admisi fel de fel de licentiati, fara sa se tina cont de faptul ca activitatea lor nu are nimic comun cu cercetarea stiintifica. Pe vremuri, pentru admiterea la doctorat aveai nevoie de o recomandare din partea COM din intreprinderea unde iti desfasurai activitatea si de o "binecuvantare" din partea Comitetului judetean PCR. Cel mai greu obtineai recomandarea COM. Tin minte, ca prin anul 1987, un secretar de partid nu reusea sa inteleaga de ce doream neaparat sa fac un doctorat in industria alimentara si foarte greu l-am convins sa-mi semneze documentul. Dupa ce obtineai recomandarile respective, iti cautai un profesor si te prezentai in fata unei comisii, cu o sinteza a temei abordate, C.V. si o lista cu activitatea stiintifica. Din nefericire, cele 1-2 locuri erau ocupate inainte de colocviu. Dupa "revolutie", numarul de locuri s-a triplat si nu se mai solicita vize, lucrari stiintifice publicate etc. Asa ca, au fost admisi numerosi afoni in ale cercetarii, dornici doar sa-si afiseze in fata numelui, imediat dupa examen, titulatura de drd. Am intalnit muieri nemangaiate, cu pretentii stiintifice, patroni semianalfabeti, conducatori de societati comerciale, care, dupa patru-cinci ani au obtinut ravnitul titlu de "doctor in stiinte", fara sa se fi implicat in descoperiri savante. Se spune ca, in Romania, o diploma de doctor sau de licenta se poate obtine relativ usor, la ora actuala. Paradoxal, avem atatia posesori de diplome, dar marfurile si serviciile romanesti au ramas si vor ramane, inca multi ani, necompetitive pe piata internationala. De pilda, in Romania exista cateva sute de doctori in stiinte, in domeniu