- Cultural - nr. 161 / 17 August, 2002 VADUZ. De la Innsbruck, drumul spre Elvetia trece printr-un degetar de tara, ce are capitala cu nume ce-ncanta exotic orice ureche: Vaduz. Capitala-tara e mica si frumoasa intr-o dupa-amiaza de iulie in care, intrand pe un pod si iesind pe celalalt, te-ntampina strazile drepte, puzderia de banci, castelul ascuns in verdeata din poala muntelui, iar florile-si pregatesc intalnirile din serile de top-model al verii. Imi incanta ochiul viile intinse, dar nici porumbul nu arata prea rau. Sta chiar drept, batos, artagos, si-as putea crede pentru o clipa ca e armata in travesti a fetelor imparatesti. Recunosc faptul ca, la ora aceea, printii si printesele isi faceau siesta, neajungand sa ne gratulam, dar m-am bucurat enorm sa vad ca toate panourile si parapetii de pe marginea drumului sau depe strazi erau expozitii permanente de vis si culoare ale copiilor. S-o cauti cu grija pe harta, caci s-ar putea s-o "salti", dar ar fi pacat. Ea e antreul casei si pe geam nu intra nimeni. Scurt si la... obiect. Asa ca Vaduz e cel ce da binete celui care vine cu gand curat si bun, caci boaba de strugure e si la ei dulce, iar viza de intrare se da... aici. Si sa poti uita proverbul cu "buturuga mica rastoarna carul mare"? Incearca doar, si apoi... suna-ma, ca sa te adun de pe la vreo vama, returnat ca "n-ai destule puncte rosii ca sa poti desena pe garduri". Parol! Si... hai sa mergem mai departe, ca am trecut de... vama si viza! MARIA DORINA PASCA - Cultural - nr. 161 / 17 August, 2002 VADUZ. De la Innsbruck, drumul spre Elvetia trece printr-un degetar de tara, ce are capitala cu nume ce-ncanta exotic orice ureche: Vaduz. Capitala-tara e mica si frumoasa intr-o dupa-amiaza de iulie in care, intrand pe un pod si iesind pe celalalt, te-ntampina strazile drepte, puzderia de banci, castelul ascuns in verdeata din poala muntelui, iar fl