Nike, zeita victoriei in mitologia elina, reprezenta un personaj din generatia mai veche a divinitatilor, anterioare celor preolimpice. Ulterior, ea va fi considerata prietena si insotitoarea razboinicei, dar si inteleptei Atena, protectoarea orasului cu acelasi nume, capitala Atticei. Nike, cu corespondenta, la romani, Victoria, era fiica gigantului Pallas si a personificarii feminine Styx (riul blestemat peste care trebuiau sa treaca sufletele celor decedati pentru a ajunge in imparatia subterana a Infernului, care in mitologia greco-romana nu avea insa semnificatia de astazi a Iadului, ci reprezenta tarimul umbrelor, cel de dincolo de mormint).

Confundata de multe ori cu Atena (ca ipostaza si epitet al ei, pe Acropole exista, de altfel, si un sanctuar inchinat Atenei-Nike), zeita victoriei semnifica, totodata, pe linga biruinta fundamentala – fie militara, fie civila –, si un spirit mediator, ce garanta succesul dintre relatiile umane si cele divine. Personajului, preluat si de religia romana, i se vor inalta la Roma, pe colina Palatin, inca din veacul III i.Hr., un templu (restaurat, ulterior, de imparatul Augustus – 27 i.Hr.-14 d.Hr.) si, in For (piata centrala a unui oras roman), o frumoasa statuie.

In reprezentarile clasice antice, imaginea zeitei apare pe numeroase si felurite monumente. Dintre statui, ridicate in piatra, celebra ramine capodopera elenistica, asa-numita „Nike din Samothrace“ (insula greceasca din nordul Marii Egee), posibil inspirata de sculptura, astazi pierduta, a artistului Paionios (420 i.Hr., menita a impodobi frontul templului lui Zeus din Olympia – Peninsula peloponeziaca). De asemenea, personajul este prezent si in diverse reliefuri votive ori funerare, sarcofage, armuri si trofee emblematice, opaite, diferite obiecte din bronz, ornamente de mobilier sau de care, efigii monetare, intaglii (geme) din pietre semipreti