Au trecut aproape cinci luni de la recensamintul din martie. Rezultatele finale vor fi anuntate spre sfirsitul anului. La inceputul lui iulie, o parte dintre datele obtinute au fost facute publice. Presa si politicienii au comentat diminuarea numarului de locuitori cu circa 1.000.000 de persoane in 10 ani si micile modificari in structura etnica a populatiei Romaniei.
Au predominat citeva tipuri de reactii.
Intii – ingrijorarea fata de scaderea cifrei generale, ajunsa acum la 21.698.181 de persoane. Emotia patriotica in fata acestei imputinari a locuitorilor tarii a mers pina acolo incit s-a calculat ca, tot pierzind cite un milion pe deceniu, poporul roman ar urma sa… dispara in 200 de ani!?!
Apoi, liderii minoritatii tiganesti – ai rromilor – au apreciat ca cifra de 535.250 inregistrata la recensamint, adica 2,5% din ansamblul populatiei, ar fi mult mai mica decit in realitate. Fata de anul 1992, e oricum o crestere de aproape 135.000 de persoane, deci de circa 33%, consecinta – probabil – atit a cresterii demografice a minoritatii, cit si a asumarii la scara mai larga a identitatii etnice. Reprezentanti ai UDMR au apreciat – de pilda – ca scaderea sub 20% a ungurilor din Cluj s-ar datora si faptului ca o serie de locuitori maghiarofoni din oras s-au declarat acum rromi. Dupa unele estimari ale liderilor lor, ar trai in tara in jur de 2,5 milioane de tigani. E posibil ca adevarul sa fie undeva la mijloc, insa va trebui – totusi – operat cu datele statistice oficiale. Ar fi foarte interesant si util daca organizatiile de rromi vor reusi sa procedeze la recenzarea pe cont propriu a populatiei din anumite comunitati, asa cum au anuntat ca vor incerca.
In sfirsit, am avut si reactia caracteristica a primarului din Cluj: dupa ce a tot obstructionat aplicarea Legii administratiei locale, care impunea folosirea de inscriptii multilingve acol
