Cand esti obosit, nimic nu se compara cu o portie de TV. Te tolanesti pe sofa, apuci telecomanda si butonezi in bezna mintii. Asa pare pentru cineva din afara, in realitate mintea-ti pluteste printre norisori de vata carora nu trebuie decat sa le schimbi culorile. Zis si facut: venisem acasa rupt, m-am trantit pe canapea, am apucat telecomanda si-am inceput sa probez norisorii. Zapp: un norisor auriu ma duce cu viteza ametitoare taman in vechiul Bizant. Am in fata ochilor una din cele mai puternice icoane din lume - la vremea ei trebuie sa fi avut parte de o prezentare la fel de fastuoasa ca un calculator de ultima generatie, dotat cu procesor ultrarapid, placa de baza realizata integral din aur si o memorie, ce memorie! Daca erai un parlit de principe in occident si nu mai stiai ce sa faci cu averile, plateai 15-20 de kilograme de aur si-ti cumparai putin spatiu in rai, de ochii posteritatii, cat sa stochezi o imagine cu tine de cca 150-200 kb (ceea ce, pentru vremurile alea, era enorm). Un demnitar venetian ros de cele mai sfinte patimi nu s-a multumit sa isi rezerve un loc chiar langa Fecioara Maria, ci a facut ce-a facut si-a pus mana pe toata icoana. Apoi a tocmit niste hackeri si a pus de un mic upgrade: si-a pictat o aura in jurul capului, ca sa-l vada plebea ca-i proptit intre sfinti. Nataraul a crezut ca poate face modificari prin icoana fara licenta. Asa ca i-a scapat din vedere un amanunt important: toate personajele pe care puternicul server al vestitei icoane le mentinea on-line in tarii aveau, pe langa aura din jurul capului, cate o pereche de sosete rosii. Micului nostru pirat i-a scapat din vedere acest amanunt, astfel incat a intrat in istorie ca un parvenit: si-a vopsit el un nimb nitel mai pompos decat Fecioara Maria, dar a ramas incaltat cu ciorapii lui maculati, ca un taranoi ordinar ce era. Ca degeaba ai hard daca nu ai si soft. Amuzat, am sarit