Sintagma citata in titlu am decupat-o dintr-un final de articol aparut in Observator cultural, Nr. 127/30.07-5.08.2002, pp. 15-16. Autoarea – doamna Ana Ludusan – a participat, dupa cite inteleg, la Universitatea de vara organizata de Liga Pro Europa la Ilieni. Materialul, intitulat Despre regionalism la Ilieni, este redactat cu un patos bine temperat stilistic si are meritul de a reconforta cititorul (in speta, intelectualul angajat cu trup si suflet cauzei educatiei, in cadrul din ce in ce mai precar al invatamintului romanesc actual): La Ilieni s-a intimplat ceva extraordinar etc.
Trec peste faptul ca am aratat, la rindul meu, cind s-a ivit oportunitatea1, ca si un miracol similar era de admirat si, eventual, de sprijinit si de urmat la Valea Plopului – o asezare la circa 20 km de Valenii de Munte, pe cale de depopulare incepind cu „tranzitia“ postrevolutionara. Admit ca dna A.L. a vrut sa faca placere organizatorilor care au invitat-o mediatizind un lucru remarcabil petrecut in Romania de azi; subscriu la entuziasmata domniei sale constatare ca acolo s-a gasit un raspuns rational la problemele comunitatii. Nu inteleg si ma distantez, insa, de finalul articolului, in care, stridenta, (fals) confesiva, o nota strica armonia ansamblului publicistic si raneste pe ortodocsi (intre care se prenumara A.L. insasi!): Din pacate, Biserica Ortodoxa a uitat de mult ca are si o asemenea misiune ssocialat. Sint ortodoxa, dar ma simt tot mai straina fata de biserica mea, o biserica ce se confunda tot mai mult cu un stat autoritar si care legitimeaza un stat mafiot.
Ca se simte cum marturiseste public dna A.L. e problema d-sale (de fapt, este straina de biserica ei nu din vina altora, ci a sa!), dar ca strecoara o sopirla dihotomica intre doua confesiuni crestine mi se pare condamnabil (asta à propos de valorile democratiei moderne reiterate apasat in prima pa
