Radu VOINESCU
Modernitati. Eseuri de antropologie culturala
Editura Libra, Bucuresti, 2001,
176 p., f.p.
Debutind in 1999 cu volumul de poezii Hierofantul si avind in ultimii ani o sustinuta activitate de critic literar si eseist in Luceafarul, Litere, Arte &Idei, Contrapunct sau Cronica, Radu Voinescu isi publica acum eseurile si in volumul intitulat simplu Modernitati.
Ca eseist, Radu Voinescu are nerv. Eseurile lui libere, scrise nepretentios, evitind discursul prea teoretic, abstract, se construiesc parca de la sine (aerul de simplitate ofera lecturii confort) in jurul unei idei, al unei stari sau situatii concrete. Caci nu exista eseu fara trimiteri exacte, fara exemple palpabile, bine stiute sau usor verificabile. Destul de percutante si nu de putine ori surprinzatoare in abordarea lor curajoasa si dezinhiba(n)ta, scurtele analize ale lui Radu Voinescu nu te pot lasa indiferent chiar si atunci cind autorul ignora cu prea multa usurinta aspecte importante ale problemei supuse interpretarii. De aici se trage si senzatia de usuratate a unor eseuri, si aspectul merita discutat. Foarte multi autori de astazi au descoperit ca este de-ajuns a recunoaste – deseori inca din prefete – propriile neajunsuri ale intreprinderilor lor literare sau stiintifice si a proclama inaintea tuturor insuficienta sau propriul subiectivism pentru a fi ulterior absolviti de posibile reprosuri si obiectii. Ceva de genul: daca autorul insusi o recunoaste, la ce bun sa i se mai spuna inca o data. Chiar sa nu mai existe ambitii pentru lucrul bine facut?! Iata ce zice Radu Voinescu la finalul unui eseu despre „epifaniile spiritului romanesc“ – repet, interesant si deseori pertinent: „…problema va ramine pentru inca multa vreme deschisa. Si nu interpretarilor eseistice, precum cea de mai sus. Este nevoie de o aplicata cercetare antropologica,
