Purtatorii de cuvint sint o categorie profesionala aparuta recent, inventata, in cele mai multe cazuri, pentru a obstructiona accesul la informatie. Pina sa redevina sinceri si exacti, purtatorii de cuvint considera ca sint platiti pentru a "vinde" cuvinte frumoase, dar fara fond Toata lumea recunoaste binefacerile libertatii de exprimare, cistigata dupa Revolutie. Daca prin anii '90-'91 toata lumea avea curajul sa-si spuna parerea, fara nici o retinere, despre probleme de interes public - ceea ce facea mai usoara munca unui ziarist -, pe masura ce anii au trecut, accesul la informatii a fost limitat sau, mergind cu diplomatia pina la extrema diabolica, autoritatile publice au inventat traducatorul din limba romana. Membru al Biroului de Relatii Publice sau purtator de cuvint, acest functionar este platit din banii nostri pentru a ne explica, in limba romana, ceea ce sefii lui vor sa ne transmita. Modelul, preluat din "lumea buna", este, din pacate, "altoit" pe un trunchi de sorginte balcanica, ceea ce presupune ca mesajul trebuie sa sune bine si sa nu spuna prea multe. Si cum asemenea persoane trebuie sa dovedeasca abilitati de comunicare, dupa modelul de la Bucuresti, o parte din institutiile publice sau private si-au ales purtatori de cuvint chiar din rindul ziaristilor. Despre cit de bine isi fac acestia datoria se poate vedea din fluxul de informatie oferit ziarelor. Si cu slanina in pod, si cu porcul in curte Consiliul Judetean are doi purtatori de cuvint: Corneliu Lamatic, ziarist la cotidianul "Ceahlaul", si Viorel Cozma, care lucreaza la "Moftul Neamtului". Eforturile noastre de a-i contacta, zile in sir, la diverse ore, au esuat. "Ziarul de Roman" a primit informatii direct de la angajatii Consiliului Judetean, ceea ce este o nota buna pentru conducatorii acestei institutii, dar nu a fost bombardat cu comunicate de presa din partea celor doi purtatori de cu