Cartea de critică literară a Ilinei Gregori, Studii literare, este, fără exagerare, un eveniment. O îmbinare perfectă de rigurozitate, concizie, curaj al opiniilor, academism se poate regăsi în aceste studii. Critica a oscilat întotdeauna între impresionisme şi opere riguroase incapabile să atragă o masă largă de cititori. Realizarea echilibrului între aceste două laturi în critica românească a însemnat apariţia unei cărţi eveniment: adică îndeajuns de accesibilă, de captivantă pentru a cîştiga un public bun şi, totodată, dotată cu o informaţie bine verificată. Este cazul acestor studii despre Eminescu şi Eliade ale Ilinei Gregori. Singurul reproş este unul editorial. De ce au fost reuniţi cei doi într-un singur volum? Un posibil motiv ar fi că autorii în cauză au fost poate cei mai afectaţi de mitizări/mistificări de-a lungul ultimului secol. Or, criticul nostru tocmai în această zonă sensibilă operează importante modificări, ipoteze. Este foarte greu să recomanzi cititorilor nespecializaţi o carte de critică. E greu, de asemenea, să le recomanzi liceenilor sau studenţilor încă un studiu despre Eminescu cînd aceştia îşi rezolvă obligaţiile şcolare cu studii clasice. în acest caz, cartea poate fi recomandată categoriilor amintite. Pentru că în numai 200 de pagini autoarea poate convinge pe oricine de necesitatea schimbării viziunii asupra lui Mihai Eminescu. Cei mai puţin informaţi vor fi convinşi că mitul marelui scriitor român nu face decît să aducă mari prejudicii operei. Exegeţii, "superspecialiştii", sînt îndemnaţi cu convingere să ia poziţie în faţa şarlataniei, a demagogilor care utilizează fără milă numele "Eminescu". Dintr-o astfel de iritare, de enervare au ieşit şi aceste studii. Ilina Gregori nu a stat cuminte în bibliotecă doar ca să aducă mici şi utile contribuţii în exegeza eminesciană. Isteria �eminescoidă" declanşată de anul jubiliar a adus-o p