In momentul in care soneria usii mele a zbarnait in modul in care numai administratorul de bloc poate sa o faca, am crezut ca trebuie sa platesc intretinerea. Asa ca am crapat usa cu oarece retineri si datorita faptului ca la respectiva ora a diminetii nu ma aflam tocmai intr-o tinuta de primit musafiri. Cand am vazut in fata usii un politist, am scanat instantaneu posibilele fapte infractionale sau contraventionale pe care as fi putut sa le savarsesc in ultimele zile. Si am cam gasit! Pai, am luat bricheta unei colege si am uitat sa i-o dau inapoi, am gasit pe un birou un pix care putea sa fie si al meu, cel putin pana il revendica proprietarul. S-ar putea numi furturi! Dar cine sa fi spus aceste lucruri minore la Politie? Glasul bland al celui despre care, ulterior, am aflat ca e sectoristul cartierului unde locuiesc m-a linistit intrucatva. "V-ati preschimbat buletinul?". Replica mea a venit neintarziat: "Pai, stiti, tocmai intentionam.". De vreo cateva luni bune, mai precis din martie, tot intentionez, dar nu stiu pentru ce motiv nu reusesc sa si ajung la Politia Municipala pentru acest banal demers. In secunda urmatoare am glasuit cu vocea stinsa: "Sper ca nu imi dati vreo.", dar nu am mai apucat sa inchei fraza cu cuvantul "amenda", pentru ca aceeasi voce suava m-a intrerupt: "Am sa va dau o invitatie!". Moment de soc pentru ca nu stiam daca sa ma bucur sau sa ma tem. Oricum, am semnat "a ministrul" confirmarea de primire pe care sectoristul mi-a intins-o cu tot cu pixul sau. Apoi am vazut si invitatia care imi era destinata. Surpriza! Nu era nici amenda, nici vreun act prin care ma angajam sa fac cine stie ce altceva. Era o simpla hartie prin care subsemnata era invitata sa viziteze sediul Politiei Municipale avand asupra sa o serie de documente de identitate si suma de 50.000 lei. Am inceput sa rad singura in linistea casei mele goale. Invitatie de la Politie