Maşinile nu au voie să circule decît din două în două duminici, în funcţie de numărul de înmatriculare, par sau impar. O scrisoare între Cluj şi Bucureşti face zece zile, iar între Cluj şi Bonn cîteva luni. Periodic, profesorii sînt obligaţi să doarmă în şcoală, să facă "gărzi", ca medicii, deşi nu e nimic de păzit înăuntru. La spitalele de psihiatrie sînt internaţi tot mai des oameni cu diagnosticul "delir politic". Televizorul are antena adaptată ca să prindă bulgarii, dar şi aici programul se încheie la 12 noaptea. Sate întregi rămîn pustii: saşii pleacă în Germania. Coletele primite din străinătate - expresia "din pachet" se impune rapid în limbajul cotidian - sînt la dispoziţia vameşilor, care îşi opresc din ele ce vor. Pîinea e pe cartelă sau pe buletin şi procurarea ei se face stînd la cozi imense. Biletele nevîndute la spectacole de proastă calitate se distribuie, obligatoriu, în întreprinderi. Ca să dai un telefon în străinătate trebuie să apelezi la o centralistă şi să aştepţi ore în şir legătura. Convorbirea telefonică poate fi ascultată şi întreruptă oricînd. Se mănîncă şi se citeşte la lumînare, pentru că "se ia" curentul, flacăra aragazului e singura sursă de căldură, surogatul de cafea şi grisinele singurele delicatese pe care le poţi oferi musafirilor. Singurele ştiri adevărate, singurele interviuri intacte pot fi ascultate la posturile de radio străine: Europa liberă, BBC, Vocea Americii. Oameni supravegheaţi. De peste tot "boală şi moarte". Bisericile dispar pe neaşteptate sau "se mută", sînt ascunse. Orice plecare în străinătate e ca o vizită pe altă planetă şi poate fi fără întoarcere. La spitale, scene de coşmar: "în sala de operaţie a Chirurgiei II e atît de frig încît echipa de medici, deschizînd un stomac, e învăluită de aburul ieşit din burta pacientului, "ca afară, la tăierea porcului", cum observă un chirurg mucalit".

Toate aces