- Diverse - nr. 165 / 23 August, 2002 Foarte multi cititori cauta existenta antiromanismului in existenta unor forte oculte. Fenomenul "anti" este prezent si in alte societati europene cu o imagine publica mai de vaza, dar acolo este cautata sursa in interior. Desigur, ea se afla si in exterior, dar acest lucru nu mai trebuie demonstrat avand explicatii imperiale, nationalist-sovine, ce tin de o istorie trecuta sau mai recenta. La noi este semnalat inca din secolul al XIX-lea, cand inregistram descrierea fenomenului in opera unor intelectuali de marca cum au fost Titu Maiorescu, Mihai Eminescu si altii. Este cunoscuta pozitia anti-umanistilor de dupa revolutia de la 1848, a caror sursa externa in Moldova o constituia Imperiul Rus, iar in Muntenia, Imperiul Habsburgic. Avem cercuri "anti" si de pe vremea lui Carol I. In secolul al XX-lea, dupa primul Razboi Mondial, fenomenul "anti" se mentine prin Partidul Comunist si Garda de Fier finantate de Uniunea Sovietica si Germania hitlerista si iau atitudine Vasile Parvan, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Constantin Noica si altii. Dupa al doilea Razboi Mondial imbraca haina comunista, decapitand cultura romana, pilon al rezistentei patriotice, sub steagul internationalismului proletar impotriva "fostilor", "burghezilor" sau "dusmani ai poporului". Antiromanismul este galagios si acopera vocea patriotilor adevarati. Asa se petrec lucrurile si dupa revolutia postdecembrista, "asa de spontana" ca imbraca haina anticomunista si sub steagul acesta neaga tot ce este romanesc, nimic nu mai este bun. Cine sunt purtatorii acestui curent in politica, cultura si economie? Eminescu ii numea epigoni, Iorga "dusmani ai natiei"; dupa razboi proletcultisti, unde il gasim si pe Silviu Brucan, iar azi falsii elitisti, precum Sabin Gherman. Probabil ca, asa cum un intelectual se respecta, pentru a crea ceva trebuie sa se lupte cu sine, pr