Considerat cu ani in urma unul dintre cei mai straluciti dascali ieseni, profesorul Constantin Cocea, acum in virsta de doar 47 de ani, este pensionar pe caz de boala. Decaderea a venit in momentul de maxima ascensiune profesionala. O tulburare psihica l-a inscris pe Constantin Cocea in rindul pensionarilor cu gradul II. Inca inainte de retragerea sa, in 1993, fusese diagnosticat cu sindrom depresiv cu elemente interpretative. O poveste tulburatoare, care aminteste de scenariul celebrului film biografic laureat al celor mai multe Oscar-uri anul trecut: „O minte stralucitoare", avindu-l ca personaj central pe matematicianul John Nash Nu mai are aproape familia, nici Liceul „Dimitrie Cantemir", despre care vorbeste acum ca de un lacas sfint, si nici elevi nu mai pregateste pentru olimpiada. Locuieste intr-o camera murdara din caminul unui grup scolar din Bularga. Doarme pe un pat ca de spital. Ferestrele, decorate cu niste perdele uzate, nu i se deschid pentru ca sint stricate. Isi spala miinile intr-un lighean mic, rosu, ascuns dupa un colt al incaperii turnind apa din sticle de plastic. Nu are la ce sa isi incalzeasca mincarea. Singura sursa de incalzire este fierbatorul de cafea. Are insa cartile de matematica aproape, asezate in teancuri inalte cit un stat de om. Patru dulapuri sint ticsite de culegeri si gazete de matematica, riguros ordonate dupa anii de aparitie. Stralucitul matematician de odinioara traieste dintr-o pensie de boala de 1.280.000 lei. Boala l-a rupt din rindul lumii, incetul cu incetul Daca v-ati afla intr-o statie de troleibuz alaturi de Constantin Cocea cu siguranta nici macar nu l-ati remarca in preajma, chiar daca ar fi sigurul calator care asteapta. Figura sa este una comuna. Scund, imbracat in costume care si-au cam pierdut culoarea, mai tot timpul tacut, de parca nu ar vrea sa deranjeze pe nimeni. Paseste fara zgomot, de parca ar trece pe