- Istoric - nr. 165 / 23 August, 2002 (10. Drumul vietii nu-l poti schimba!) Un rest de trupe, scapate din incercuire, oameni dezbracati, desculti, degerati si flamanzi, plini de paraziti, in plina iarna ruseasca, sub o temperatura de minus 40 de grade, isi croise, fara posibilitate de orientare, decat stelele de pe cer si o sumara harta pe care o aveau, drumul spre tara. Si, totusi, in toata aceasta retragere tragica, am dat dovada de vointa, rezistenta de a suferi. Iar acel general N. Tataranu, care, conform nobilei traditii ostasesti, n-a inteles sufletele ostasilor sai, a avut inima sa ne condamne la moarte, pentru faptul ca n-am raspuns la apelul facut dupa inchiderea cercului la Stalingrad, pe noi, care am scapat, ca printr-un miracol, si am strabatut, in acea iarna a anului 1942/1943, imensul teritoriu rusesc, de la Volga pana la Nistru, in cele mai groaznice chinuri. El, care, inainte de capitularea "pungii" de la Stalingrad, si-a parasit armata, plecand catre tara, pentru a se salva! (11. Credinta si vointa ne-au dat puteri sa razbim!) Iata-ne ajunsi, dupa atat timp, aproape de hotarele tarii. Nimicitoare a fost acea retragere de la Stalingrad a Armatei Romane, in acea iarna a anului 1942/1943! Drumul pe care l-am parcurs a fost al deznadejdii, cu impresii dureroase, ce ne-au dus la dezastru, la nebunie. Ticaloasa fapta a razboiului a adunat, la un loc, toate durerile omenesti. Ele nu pot fi uitate, pentru ca, si dupa atatea decenii, noi le simtim in trupurile noastre. Pe acele drumuri strabatute mi se ingramadeau in mintea mea de om tanar atatea sentimente dureroase, incat mi-ar trebui timp sa le povestesc. Ajunsi aici, am respirat usurat, spunand: "Doamne, bine ca a trecut!". Gandindu-ma la tot ce a fost, la tot ce am patimit, trebuie sa cazi in genunchi, multumindu-i Celui de Sus ca am ramas in viata, ca am apucat acea zi, pentru care n-am su