- Editorial - nr. 165 / 23 August, 2002 Privind fenomenul din interiorul unei profesii pline de responsabilitati, deci in cunostinta de cauza, avand in vedere furcile caudine, amenintarile si pericolele prin care trece presa independenta, in general, indiferent ca-i ea scrisa sau audiovizuala - cel mai mare castig postdecembrist al celor 12 ani -, cu un ochi spre colegii nostri din televiziune, mai ales, oarecum in postura rabinului din Dorohoi, consideram ca Decizia 80, din 13 august 2002, "scoasa" de Consiliul National al Audiovizualului, supune cea de-a patra putere in stat unor numeroase ingradiri directe sau indirecte. Dese au mai fost incercarile din cei 12 ani trecuti de introducere in Codul Penal a agravantei la infractiunile de insulta si calomnie, in cazul cand acestea ar fi, chipurile, savarsite prin presa. De fiecare data, insa, incercarile de restrangere a libertatii de exprimare, prevazuta in articolele 30 si 31 ale Constitutiei, de introducere chiar a "infractiunii de presa", au determinat interventia societatii civile, a unor parlamentari din trecutele legislaturi, cerandu-se eliminarea din articolele 205 si 206 ale Codului Penal a alineatelor noi, privind pedepsele in cazul jurnalistilor. De fiecare data a invins logica decurgand din libertatea de exprimare a gazetarului si din drepturile cetateanului la informatie. "Libertatea de exprimare a gandurilor, opiniilor sau a creditelor (…) prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare - se precizeaza - este inviolabila", iar "dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public", informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal "nu pot fi ingradite"! Asa graieste textul Cartei fundamentale a tarii! Cu atat mai mult suprinde recenta decizie a CNA, inspirata - dupa cum declara Razvan Popescu - din legislatia europeana, mai precis,