- Social - nr. 166 / 24 August, 2002 Trec intr-o dupa-amiaza prin piata de zi din Cartierul "1848" si vad, in boxe si pe langa masini, gramezi de pepeni oferiti spre vanzare. Pretul afisat: 15.000 de lei/kg. Imi atrage atentia o boxa unde pretul, scris cu cifre mari, era de 10.000 de lei/kg. Lumea, in cautare de mai ieftin, se orienteaza intr-acolo. Aleg si eu unul. Vanzatorul il pune pe cantarul cu care se masura marfa, aflat intre doua boxe, si imi spune: 2,600 kg - 25.000 lei. Platesc. Ceva nu mi se pare a fi corect, il masor acasa si are numai 1,950 kg. Ma intorc la vanzator si observ ca are cantar inchiriat, deci, dupa toate probabilitatile, verificat. Il intreb cum e posibil ca pentru un pepene, care nu are nici 2 kg, sa imi ia 25.000 de lei, cand pretul afisat este de 10.000 de lei. Imi raspunde ca pretul de 10.000 de lei este valabil numai pentru pepenii din partea stanga a gramezii, ca ceilalti au pretul de 15.000 de lei. Ii cer sa-mi arate o asemenea eticheta. Si o avea, dar era pusa cu fata in jos pe un scaun si acoperita cu ceva lucruri. Il mai intreb din ce zona a tarii a venit si-mi raspunde ca-i din Targu-Mures, deci bisnitar strecurat printre oropsitii pro ducatori, care stau zile, nopti, pe langa marfa in a carei valorificare si-au pus atatea sperante. Le strica pretul, isi vinde repede marfa, dar ii insala pe cumparatori, daca nu se duc sa verifice cantarirea, ci asteapta linistiti sa faca plata. Acestia trebuie sa fie atenti nu numai la masurare, cantarele nefiind electronice, ci si la suma pe care o au de achitat, ca sa nu fie de doua ori inselati. N-am facut nici un fel de scandal si nici nu i-am restituit marfa, ci mi-am propus sa-i avertizez pe cei care se aprovizioneaza din piata de zi ca bisnitarul, adesea, "ori te minte, ori de fura, ori le face pe amandoua", si ca e mai bine sa cumpere produse de la cei care le-au cultivat, chiar