- Comentariu - nr. 166 / 24 August, 2002 Desi libertatea presei a fost apreciata drept cea mai mare cucerire a democratiei, iata ca, si aici, ce-i prea mult strica. Consiliul National al Audiovizualului este pe cale sa intervina si sa reglementeze, mai ales comportamentul televiziunilor care, abuzand de forta si expresivitatea imaginilor, depasesc anumite limite, dincolo de care se aduce atingere bunelor moravuri, demnitatii umane, cu alte cuvinte ele produc mai mult rau decat bine. Sunt incriminate programele de actualitati, dar si unele anchete, emisiuni speciale si, indeosebi, filmele care fac, in marea lor majoritate, apologia crimei, violentei si sexului, intr-o tara in care numai de asa ceva nu mai avem nevoie. Apreciem efortul organismului amintit de a invita posturile de televiziune, dar si presa in ansamblul ei, la cumpatare si mai mult discernamant, pentru ca, dupa cum se vede chiar din opiniile cetatenilor, si prea multa realitate, de un anumit fel, strica. Este adevarat ca nimeni nu vrea sa se mai intoarca la vremurile in care raul din societate era tinut departe de ochiul cititorului, cand realitatea era prezentata aproape exclusiv cosmetizata. Dar nici asa nu e bine sa o transformam doar in oglinda realitatilor abjecte, focalizand-o cu predilectie spre fapte, evenimente produse doar de elemente si actiuni de la periferia societatii. Se stie bine rolul deosebit al presei si, mai ales, al imaginii furnizate in conturarea unei judecati de valoare despre o comunitate, o tara, un popor. Din felul in care a fost prezentata realitatea romaneasca in ultimii 12 ani, mai ales pe ecranele TV, strainii ne-au zugravit o imagine de care vom scapa cu greu, cea a unui popor de brute si de handicapati. Cu alte cuvinte, romanii nu mai stiu sa faca nimic serios in afara de a cersi, fura, viola si ucide. Se aduce astfel in discutie modul de folosire de catre ziarist