- Istoric - nr. 166 / 24 August, 2002 Reamintind toate acestea domnului Mihalache, el mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriza pentru mine, ca trebuie sa marturiseasca ca d-lor, adican national-taranistii, s-au inselat; au crezut in sprijinul anglo-americanilor, insa si-au facut convingerea definitiva ca acestia sunt total nepregatiti de a indispune pe rusi si ca suntem lasati la totala lor discretie, ca si Polonia si poate alte tari. In consecinta, trebuie sa ne consideram o generatie sacrificata, sa ne resemnam si sa asteptam. I-am raspuns domnului Mihalache ca intr-o astfel de situatie este de preferat ca un popor, pe care-l asteapta o asemenea soarta, sa moara eroic, decat sa-si semneze singur sentinta de moarte. Domnul Mihalache a insistat inca o data sa accept sa fac eu armistitiu si sa semnez pacea, fiindca conditiile puse sunt conditii de pace nu de armistitiu (este sublinierea domniei sale). Bineinteles, am declinat (refuzat) aceasta. In dimineata zilei de astazi, pe cand eram in Consiliul de Ministri, a cerut sa ma vada domnul Gheorghe Bratianu, care spre deosebire de domnul Mihalache, mi-a declarat ca vine de la o intrevedere dintre domnii Maniu si Dinu Bratianu, si ca vine cu mandatul formal de la ambii ca sunt de acord si ca isi iau alaturi raspunderea, daca accept sa fac eu tratative de pace. I-am raspuns ca accept cu conditia sa mi se dea in scris acest angajament, sa accepte ca el sa fie publicat, pentru ca poporul sa vada ca s-a infaptuit unirea interna si pentru ca strainatatea, aliatii si inamicii sa nu mai poata… (indescifrabil)… prin dezbinarea noastra. Domnul Bratianu urma sa-mi aduca adeziunea scrisa inainte de audienta mea la rege, fiindca voiam sa merg la aceasta audienta cu hotararea luata, adica sa-i pot afirma ca dat fiind faptul ca s-a realizat unirea politica interna, imi pot lua angajamentul sa incep tratativele de pace. Ge