Constantin Gavrilescu poate fi vazut aproape zilnic „la taraba" de pe strada Lapusneanu Sub ochii trecatorilor de pe Lapusneanu se desfasoara in fiecare zi drama unui batrin care isi vinde, la preturi de nimic, bucati din viata. Amintiri, unele vechi de sute de ani, sau altele care valoreaza greutatea lor in aur, sint instrainate la pretul a citeva piini. De multe ori, trecatorii se zgiiesc, curiosi, dar pleaca asa cum au venit. Batrinul, Contantin Gavrilescu, ramine sa-si admire singur colectia de bancnote vechi si piese de numismatica. „Vind, ca nu am ce minca", este singura explicatie a lui Gavrilescu. 500 marci germane pentru 200.000 lei Gavrilescu are 66 de ani si este pensionar din 1992. A lucrat ca mecanic de intretinere la Spitalul de Neurochirurgie. Toata viata lui a colectionat bancnote vechi din toate colturile lumii si piese de numismatica: monede, medalii, insigne, maruntisuri insignifiante pentru nepasionati. A pus in fiecare piesa din colectia sa cite un fragment din viata sa. Imediat ce s-a pensionat, viata lui a inceput sa se imputineze. La inceput, vindea cite o bancnota la citeva luni. Pina cind si-a dat seama ca pensia sa de abia un milion jumatate nu-i mai ajungea pina in ultimele zile ale lunii. „Atunci am iesit pe Lapusneanu, sa vind trecatorilor", a spus Gavrilescu. Orice trecator care pune mina pe cite o medalie devine dintr-o data o scinteie in ochii lui. „E stema judetului Iasi, stiu ca esti amator. Pentru 60.000, te rog!", exclama colectionarul, privind la un barbat intre doua virste care-i cerceteaza o piesa. Potentialul doritor se razgindeste, insa, si pleaca. „Iti vine sa crezi ca ma tiganesc pentru treaba asta...?", se intreaba, uitindu-se in gol. Mindria colectiei lui decimate este o bancnota nemteasca veche din 1914, de 500 de marci. „Crezi ca o vind cu mai mult de 200.000? Daca am noroc...", adauga batrinul. Intr-o cutiuta de carton