Undeva, departe de ochii turistilor, pe drumul care leaga statiunea Venus de Mangalia, se afla un loc asupra caruia toata lumea buna isi concentreaza atentia. Printre nenumaratele mofturi ale noii ?aristocratii? se numara echitatia, iar Herghelia Mangalia
Coama cailor flutura linga coama valurilor
Undeva, departe de ochii turistilor, pe drumul care leaga statiunea Venus de Mangalia, se afla un loc asupra caruia toata lumea buna isi concentreaza atentia. Printre nenumaratele mofturi ale noii ?aristocratii? se numara echitatia, iar Herghelia Mangalia este locul in care toata lumea buna se reuneste in fiecare saptamina pentru a vedea cursele de cai. Competitia este acerba, iar in spatele cailor care alearga pe pista se afla munca unor tineri pentru care echitatia este totul. Zi de zi, acestia ingrijesc animalele ?bosilor? de la Bucuresti sau din tara, iar simbata au grija sa ocupe un loc cit mai bun.
Paradisul cailor
O pancarta ruginita din tabla subtire este singurul indicator catre herghelie. Desenul unui cap de cal si un drum prafuit de tara marcheaza intrarea in paradisul armasarilor. Drumul serpuieste usor printre maracinii uscati ai unui izlaz parasit. In stinga, tribunele se ridica asemenea unor redute parasite. Undeva, in dreapta, o linie de cale ferata a fost taiata pentru a patrunde mai usor masinile. In fata se vad grajdurile. Albul a fost acoperit de praf si numai oamenii care se misca felurit in jurul lor indica faptul ca locul nu a fost abandonat. Cu numai zece ani in urma, totul era aranjat cu grija, copacii care strajuiau aleea de acces erau cu grija vopsiti cu var de copiii care faceau munca patriotica. La fiecare vizita a stabilor de la partid, grajdurile erau si ele varuite, iar oamenii munceau ca la orice CAP de pe intinsul patriei. Acum, peste acele imagini s-a asternut un praf gros de uitare. Si o alta categori
