Eugen PAPADIMA

Psihanaliza si psihoterapie psihanalitica

Editura Jurnalul Literar, 2002,

194 p., f.p.

Aparitia cartii scrise de Eugen Papadima, Psihanaliza si psihoterapie psihanalitica, publicata anul acesta la Editura Jurnalul Literar din Bucuresti, reprezinta, din cel putin doua pricini distincte, un eveniment. Intii, pentru ca autorul este omul care a determinat, la inceputul anilor ’70, renasterea disciplinei mentionate intr-o Romanie aflata in plina perioada de liberalizare intelectuala. Eugen Papadima este, deci, refondatorul la noi al acestui mestesug clinic intr-o forma cit de cit moderna sau, pentru a folosi o expresie anglo-saxona, intr-o modalitate up to date, adica intr-o formula adusa la zi.

Pornind de la relatia sa, nu intrutotul psihanalitica, cu Ion Popescu-Sibiu, care a contat, in cazul de fata, drept analist formator clandestin si nonvoluntar, Eugen Papadima si-a „completat“ cura cu tot felul de lecturi complementare, initial de inspiratie franceza (pe Freud l-a citit intiia oara in limba lui Lacan), ulterior provenind din orizontul anglo-american. La acest efort de autoedificare s-a adaugat o certa vocatie de psiholog, dublata de o frumoasa si generoasa empatie cu cel al carui suflet se afla in suferinta: cu pacientul. Pe drept cuvint, se poate afirma ca Eugen Papadima s-a autoinstituit ca psihanalist, vroind si izbutind sa fie un analist profesionist. A experimentat metoda psihanalitica in cadrul Policlinicii de pe linga Spitalul Studentesc din Bucuresti, a ajuns sa formeze la rindu-i analisti. In jurul sau a gravitat nucleul de psihanalisti clandestini abia formati, iar dupa decembrie 1989, mai precis dupa revenirea lui Eugen Papadima din Statele Unite, unde, pe linga o activitate clinica extrem de bogata, si-a sustinut si doctoratul in psihanaliza, tot gratie acestuia miscarea analitica roman