"Liberalii s-au saturat de incertitudini. Li s-a aplecat de sforarii si vor sa se inscrie pe un traseu politic clar, capabil sa le permita anticipari fara de care nu se poate contura o strategie electorala in perspectiva alegerilor din 2004"
Exista un principiu universal care guverneaza (daca se poate spune asa) lumea fizica - cel al entropiei. Un termen pretentios, mai putin accesibil omului de rand, dar care explica realitatea care ne inconjoara din perspectiva gradului de ordine/dezordine. Vorbind de o lume dinamica, e de la sine inteles ca ordinea/dezordinea fluctueaza in timp, astfel incat, urmarind evolutia unui sistem, observi un lucru stiut la fel de bine atat de un profesor universitar care preda mecanica cuantica unor studenti, cat si de nea Gica de la scularie. Anume, ca dupa balamuc vine liniste, iar un moment de acalmie e musai sa fie urmat de foiala. Fara a forta nota, se poate spune ca acelasi principiu entropic si-a facut loc in tot ce poate caracteriza viata unui individ, sau grup de indivizi care formeaza o societate oricat de mica ar fi ea, indiferent ca vorbim de economie, politica sau viata sociala.
Rar mi-a fost dat sa-mi sara in ochi aceasta similaritate entropica intr-un mediu politic asa cum mi s-a intamplat pe parcursul celor doua zile de la sfarsitul saptamanii trecute, cand congresul liberalilor a luat decizia de merge aproape neconditionat pe mana lui Theodor Stolojan. Date fiind antecedentele si frecusurile prezentate cu generozitate in presa, au existat destule voci printre analisti ai fenomenului politic romanesc, care sa anticipeze un congres incandescent, cu luari de pozitie pro si contra unei tabere (Patriciu) sau alta (Stolojan), completate de luarea unor decizii care sa duca in final la spargerea principalului partid de opozitie din Romania in mai multe cioburi sau aripioare.
Nu s-a intamplat asa,
