Varietatea limbajelor plastice (pictura, colaj, sculptura, arta decorativa), pendularea intre abstract si figurativ, cit si privirea realitatii estetice contemporane ca un simulacru spiritual sint marcile expozitiei care a fost deschisa intre 12-23 august la Galeria Apollo de la Teatrul National si care ne-a prilejuit intilnirea cu lucrarile a 17 artisti din Buzau. Orice expozitie colectiva are drept premiza intrinseca o disputa estetica referitoare la sublinierea individualitatilor. Mizind pe exprimarea singularului creatiei, artistii buzoieni isi regasesc insa un element comun: sinceritatea fiintarii plastice, vizibila mai ales in pictura, prin compozitie, dar si in sculptura si in arta decorativa, prin fidelitate fata de material.
Avind la baza intuitia relatiei dintre spatiu si realitatea psihologica, lucrarile lui Florin Menzopol par animate de un ritm sacadat, subliniat si prin compozitia asimetrica. Suprafetele monocrome, care acopera aproape intregul tablou, constituie grile prin care privitorului ii parvin semne ale unui timp trecut. Printr-un joc de tip postmodern, in care cadrajul si aplicarea vizibila a tusei de culoare devin reguli, artistul urmeaza directia de recuperare estetica a unor simboluri precum ingerul, pestele, arhanghelul. Figurativul destul de degradat, rugozitatea picturilor sugereaza un dramatism „abisal“.
Ca si colegul sau Florin Menzopol, artista Aurelia Tudorache isi alege drept elemente dinamice ale lucrarilor sale simboluri ale spiritualului. De data aceasta nu mai avem de-a face cu o recuperare, ci cu reinfiintarea unui spatiu: porti, pereti si ogive de catedrale prelucrate bidimensional, cu tonuri si culori specifice (negru, auriu etc.). Liniile cind se dizolva, cind se ingroasa, punind in valoare, prin intermitente de rosu si albastru, semnul crucii, niciodata evident, ci mai degraba ghicit in diferite imbinari.
