La Manastirea "Sfintu Sava" din Berzunti nu dai de urma nici unui calugar. Icoanele, pictate de pictori de mina a doua, nu au nimic de a face cu iconografia bizantina E lung si greu drumul pina la manastirea "Sfintul Sava" din Berzunti. Trebuie sa treci prin comuna, sa o apuci pe un drum pietruit prin padure si, cu masina, sa tot mergi citiva kilometri. Exista, ce-i drept, si o parte de drum asfaltat. Cind am ajuns noi la portile manastirii, situata undeva la marginea unei paduri, unii oameni munceau la ridicarea unei porti de lemn. Cocotati pe schele, vreo trei muncitori taiau si rupeau de zor scinduri. Jos, linga piciorul sting al portii, un calugar cu mina la ureche vorbea ceva pe un ton grav. Initial, primul gind a fost ca discuta cu muncitorii sau mediteaza cu voce tare, insa, apropiindu-ma de el, mi-am dat seama ca vorbea de zor la un telefon mobil. Avind tonul ridicat am inteles ca e o chestie despre o viza si un general. Am asteptat citeva minute bune, pina a-l saluta. Cind a auzit ca suntem de la ziar, si-a cerut scuze ca "e de la Poglet" (un schit, am aflat mai tirziu) ce tine de manastirea Sf. Sava, situat in alta parte a judetului, si nu ne poate da nici un fel de relatii. Am intrat in curte. In fata, semeata biserica, "schimbata la fata" cu prilejul hramului. Linga ea, un microbuz si o masina cu numar strain, semne de prezenta umana. In spatele altarului, o copertina larga, de o culoare stridenta, intinsa pe citiva metri patrati tinea parca umbra ierbii. Totul in jur, ingrijit si curat, insa nici tipenie de om. Doar vreo doi indivizi, veniti probabil din sat, care faceau selectia artificiala a hribilor culesi din padure. Am intrat in sfintul lacas, pentru a ne clati ochii cu imagini bisericesti. Exact in pridvor, privirea s-a izbit de scena pictata a "Infricosatoarei Judecati de Apoi", din care nu am retinut decit numele. In rest, nici urma de infricosar