Doinaş
În excelentul, ca de obicei, număr 2/2002 al revistei Memoria, dna Cristina Petrescu-Ercea scrie despre Şt. Aug. Doinaş, recent dispărut, membru fondator, între altele, al Fundaţiei Culturale care editează revista. Articolul dnei Ercea este o remarcabilă schiţă biografică. Autoarea l-a cunoscut pe poet în anul universitar 1944-1945, la Sibiu, unde era studentă în anul I al Facultăţii de Litere şi Filosofie (aflată, ca toată Universitatea clujeană, în refugiu), pe care Doinaş tocmai o încheia. Prietenia dintre dna Ercea şi Doinaş a durat o viaţă. Autoarea articolului evocă, în chip decent şi emoţionant, episoade mai mult sau mai puţin cunoscute din biografia poetului, îndeosebi acelea legate de căsătoria cu Irinel Liciu, celebră deja ca balerină în 1956 cînd s-a zbătut să-l scape de închisoare pe viitorul ei soţ. Doinaş era învinuit de omitere de denunţ. Astăzi nu se mai ştie ce înseamnă asta. În anii '50 era însă destul să te întîlneşti cu cineva urmărit de Securitate, fără ca tu să ai idee de asta, ca să ţi se însceneze un proces. Din lotul ,,omitenţilor" mai făceau parte I.D. Sîrbu, Alexandru Ivasiuc şi alţii. În acelaşi număr din Memoria sînt evocate şi alte figuri de intelectuali marcanţi pe care comuniştii i-au întemniţat pentru vinovăţii uneori la fel de fanteziste precum aceea de care a fost vorba. Între cei evocaţi, avocatul Hurmuz Aznavorian şi inginerul Victor Nicolau. Nu s-a insistat îndeajuns pe importanţa mărturiilor, documentelor şi evocărilor din revista Memoria pentru cunoaşterea unui trecut, deseori tragic, dar mereu semnificativ, de către generaţiile tinere. Denumirea obligă, ca şi nobleţea: dacă memorie nu e, nimic nu e. Sau, vorba lui Iorga, cine uită nu merită.
Reacţii
Editorialul din nr. 31 al României literare a stîrnit cîteva reacţii care se cuvin consemnate. Prima impresie, citindu-le, a fost că autorii