Acum cîţiva ani, mai precis în 1999, Editura Humanitas avea o iniţiativă extrem de interesantă: aceea de a aduna în volum jurnalul lui Radu Petrescu. Nu era vorba despre un jurnal "prelucrat" de scriitor şi pregătit pentru publicare (nici "maxim prelucrat" ca să se transforme în roman, aşa cum se întîmplase cu alte cărţi ale autorului şi nici "minim prelucrat" aşa încît să se transforme în jurnal revizuit ca Ocheanul întors sau Părul Berenicei); era vorba pur şi simplu de caietele şi notele lui Radu Petrescu aşa cum arătau ele în manuscrisele rămase după moartea prematură a autorului în 1982. Jurnalul publicat la Humanitas urma să aibă trei volume: volumul I 1946-1951/1954-1956; volumul II 1957-1970 şi volumul III 1970-1982. Din păcate, publicarea, sub titlul parafrazat după o însemnare a autorului, Catalogul mişcărilor mele zilnice, s-a oprit înainte de al doilea volum.

Se poate specula pe marginea acestei întîmplări nefericite, unul dintre motive ar putea fi, dacă am şti că Editura Humanitas ţine cont de aşa ceva, că Radu Petrescu este un scriitor fără succes de public şi că, în consecinţă, continuarea publicării ar fi fost o pierdere din punct de vedere comercial. Interesează însă mai puţin motivul real pentru care editura nu a continuat ce a promis, cît discuţia în jurul acestei spinoase şi importante probleme a succesului. Nu cred că e o greşeală să spunem că Radu Petrescu n-a fost şi nu este un scriitor de tiraj, un scriitor pe care să-l cunoscă şi să-l guste pu-blicul larg. De altfel, cărţile tîrgoviştenilor nu au fost în general best-seller-uri în epocă, chiar dacă scriitorii au fost mult comentaţi şi foarte îndrăgiţi în breaslă, chiar dacă toţi, fără excepţie, sînt azi studiaţi în Facultatea de Litere. Iar din grupul lor, Radu Petrescu, deşi evaluat superlativ, pare să fie şi cel mai îndepărtat de ceea ce presupune largă audienţă. Radu Petrescu n