Trei sunt principalele constatari care se impun cu forta evidentei la citirea celei mai noi carti* de Vladimir Tismaneanu, eseist politic roman stabilit in Statele Unite, unde este profesor universitar de stiinte politice. Iata-le, intr-o ordine care nu este neaparat si una ierarhica:

1. cartea se numeste Scrisori din Washington, insa Washingtonul este in cuprinsul ei o prezenta ectoplasmica, difuza si de contur, ca de altfel si tara a carei capitala este acest oras;

2. subintitulat Reflectii despre secolul douazeci, volumul contine texte de tot felul, eseuri, cronici de carti sau, multe, prezentari de articole si studii aparute in ziare si reviste, majoritatea, daca nu toate, americane; coerenta si unitatea ansamblului, cu atat mai uimitoare cu cat este o carte compusa "din farame", sunt asigurate de interesul permanent si intens pentru temele ideologice, politice si istorice de natura sa defineasca veacul abia incheiat; dintre acestea lipsesc insa aproape cu desavarsire decolonizarea, ecologismul, miscarea de emancipare a femeilor, precum si extraordinara inflorire a democratiei in Occident dupa al doilea razboi mondial; in consecinta, profilul secolului XX apare in reflectiile autorului ca dominat in chip absolut de binomul comunism-fascism, daca nu chiar si redus la acesta;

3. scrise de-a lungul ultimilor cinci ani ai secolului XX, nu putine dintre aceste texte par astazi, la nici doi ani de la intrarea intr-un alt veac, marturii despre si dintr-o lume mult indepartata sau chiar definitiv, ireversibil apusa.

O pogorare printre fantome, acesta e traseul propus, poate involuntar, de Vladimir Tismaneanu in Scrisori din Washington. Un traseu macar simbolic, de nu si unul de o natura mai profunda. Autorul are, de altfel, o speciala inclinatie catre domeniul stafiilor, trei dintre cartile lui o anunta chiar din titluri (Fantoma lui Gheorgh