Am un motiv personal să privesc oripilat pomana făcută elevilor români de guvernul Năstase: am detestat, de când mă ştiu, laptele. Mi se făcea rău la simplul lui miros, iar gândul că trebuia să înghit lichidul alburiu, vâscos - pentru că în copilăria mea laptele nu se degresa! - îmi dădea coşmaruri. Văzând, pe toate canalele de televiziune, anunţul triumfalist că, din prima zi, guvernul va convoca la poarta şcolilor tagma lăptarilor şi breasla brutarilor, am redevenit, îngrozit, copilul de-odinioară şi-aproape am început să ţip: - Eu nu vreau lapte! Mie daţi-mi oranjadă!
Dincolo de bucuria pe care-o va provoca unui număr însemnat de elevi, vasta alăptare de la ugerul guvernamental conţine o nuanţă de viol: e un fel de-a procura plăcere cu forţa. Dar şi-un fel de viol al fragilelor creiere ale elevilor, cărora li se induce ideea că există un Tătuc grijuliu, mult mai grijuliu decât cel de-acasă care, nenorocitul, nu câştigă nici cât de-un corn şi-un pahar cu lapte. Guvernul Năstase ataşază, prin această măsură pentru care aşteaptă aplauze, încă o cârjă trupului anchilozat al ţării. în loc să vindece organele betege, el se mulţumeşte să facă manichiura şi să dea o coafură şic părului slinos şi plin de mătreaţă.
în ciuda idiosincrasiilor mele, o sintagmă celebră descrie paradisul drept teritoriul laptelui şi-al mierii. Specialişti în adaptări, împământeniri şi sincronizări din goana calului, din 15 septembrie vom putea defini România drept ţara paharului cu lapte şi-a chiflei năstăsiote. Cum s-ar zice, guvernul a dat lovitura. Mai poate spune cineva că nu asigură protecţie socială? Că burtoşilor de la putere nu le pasă de oamenii de rând? Că executivul nu s-a zbătut pentru a domoli foamea copilului român? Oricine va califica această iniţiativă drept o ruşine va fi taxat, fireşte, un denigrator al valorilor naţionale, un trădător de neam, un năimit al
