Cam toate iniţiativele religioase ale partidului de guvernămînt au iz de blasfemiere. Ba slujba de Paşti slujită pe plajă de Teodosie al steagurilor, cum îi spun mai nou constănţenii - după numele fîşiei de nisip unde s-a dat în spectacol inventivul popă. Ba de Sfînta Maria s-au găsit nişte pesedişti ai lui Dumnezeu să împartă cîteva zeci de mii de iconiţe cu chipul Maicii Domnului pe faţă şi cu sigla partidului pe dos. Auzind de această binefacere de partid, stareţul mănăstirii Nicula, unde a avut loc împărţeala, s-a pronunţat că a spurcat PSD-ul iconiţele.

Cu tot respectul pentru sfîntul stareţ, n-aş fi întru totul de acord cu judecata sa. Întrebat Iisus dacă trebuie plătite impozitele pe care le cereau romanii - a răspuns să i se dea Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Într-o interpretare demnă de un Dănilă Prepeleac, cu iz de Vasile Dîncu şi de acad. Răzvan Theodorescu, PSD-ul o fi socotit că poate folosi răspunsul Lui pentru a folosi faţa iconiţelor în scopuri pioase, iar dosul, pentru partid.

În felul ăsta însă, PSD-ul i-a provocat insomnii bietului stareţ, căci prin sfinţirea iconiţelor pe care pelerinii săraci le-au primit cadou cu autograf de partid, stareţul a sfinţit, fără voie, şi trandafirii dlui Năstase.

Dacă ne gîndim însă la incintele şi stabilimentele pe care părintele Galeriu le-a sfinţit cu voie, agitînd busuiocul pînă şi prin cîrciumi, dilematicul stareţ de la Nicula are toate motivele să doarmă buştean.

Admir atitudinea stareţului şi cred că un călugăr care are asemenea scrupule e chiar un omul lui Dumnezeu. Din punctul său de vedere, stareţul are absolută dreptate - nu poate sfinţi şi ce e destinat Cezarului fără a cădea în păcatul săvîrşit fără de voie, dar tot păcat.

Din toată această poveste însă cei care pică prost sînt şi acum cei mulţi şi săraci.

Încerc să-mi înc