Enciclopedia mahalalei
În capitolul intitulat, asemenea unei articol dintr-o enciclopedie, Nuntă, autorul descrie modul cum se contracta o căsătorie, înainte de război, la periferia Bucureştiului, de la tratativele prealabile privind zestrea fetei şi până la dansul postnupţial cu cearşaful însângerat purtat triumfător în vârf de băţ. în alt capitol, Iepe de şişic, este prezentat sistematic târgul de vite, cu întreg ceremonialul "tocmirii" dintre vânzător şi cumpărător, urmat de băutul "aldămaşului". (în acelaşi capitol ni se explică la ce procedee recurgeau hoţii pentru a schimba înfăţişarea cailor furaţi, anticipându-i prin iscusinţă pe acei mecanici auto din vremea noastră care, în ateliere secrete, schimbă identitatea maşinilor furate.) în Lume ni se propune o vizită de iniţiere într-o zonă comercială din Bucureştiul de altădată, oferindu-ni-se şi o listă de firme şi reclame:
"Deasupra uşii largi şi înalte a prăvăliei lui noi spânzurase o firmă de patru metri lăţime. Un zugrav îndemânatic scrisese pe ea: "La şaua lui Traian", magazin de mărunţişuri şi pielărie. Peste drum se ţineau şelarii, pălărierii şi croitorii. Dorobanţul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ţinea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri şi centuri, jartiere de elastic "Prima" şi mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza", care avea orchestră de balalaici şi bufet bine asortat, apoi intrai în gura gării. împrejurul pieţei de piatră erau hotelurile răpănoase cu ferestrele mâncate de ploi: "Hotel Nord", "Hotel Tranzit", "Modern" şi câteva magazine de mercerie. în faţa ieşirii te îmbiau uşile câtorva birturi: "La dorul vinului" şi "La dreptate", magazin de coloniale şi delicatese, serviciu prompt şi conştiincios, vinuri, pelin de mai, bere la orice oră."
în La spovedit, se explică pe larg cum se construieşte o biserică, de la fundaţii şi până la
