- Diverse - nr. 168 / 28 August, 2002 "Nu stiu altii cum sunt… dar eu" cand priveam ogoarele si gradinile noastre, de pe aici, ofilite si parjolite de arsita soarelui nemilos, insetate de ploaie, de racoarea vantului, ma simteam extrem de neajutorat. Ma uitam la cerul lipsit de nori, ma uitam in zare, unde dansa dogoarea, ma uitam la pamantul, crapat de seceta, si taceam, si taceam de frica sa nu zic ceva de rau. Totusi pacatul era deja facut, fiindca am gandit. Graul deja copt era lipsit de rod, iar porumbistile erau rasucite de seceta. Dar, intr-un tarziu, ploaia a venit din belsug. Viseaza taranii, in vara aceasta fierbinte, ca, in cuptoru-i incins, painea primeste botezul primului foc, ca sudoarea omului harnic si rabdator este rasplatita. Duminica, in sarbatori, omul multumeste smerit soarelui, Atotputernicului, care a adus lumina, ploaia, caldura si a dat gand bun omului. Viseaza taranii si aceasta e bine, caci visarea inseamna credinta, inseamna dorinta, inseamna speranta. Dar vara este si a vacantelor, bucuria copiilor. Marea si muntele nu mai au liniste. Se bucura bunicii, si, mai ales, nepotii. Apar desfatarile: in codrul verde si racoros de la munte, in valurile apelor, noptile pline de chemari si de dorinte. Spalati de toate cele rele, la sfarsitul verii, suntem mai bogati in amintiri, in cunoasteri, in trairi, suntem din nou incarcati cu noi energii. Vara-i anotimpul tuturor nebuniilor, al plimbarilor, al excursiilor, al taberelor, al prieteniilor. Ce mai conteaza o insolatie, un examen, o restanta! Uneori Mama Natura ne cearta cu arsita si seceta, cu viscol si ger, cu inundatii si foc, dar, in final, tot o iubim, fiindca ea ne aduce bucuria vietii pe acest Pamant, este conditia si motivatia vietii. Ea ar putea fi comparata cu raiul biblic, dar si cu iadul, in situatia in care o nesocotim. Omul a invatat sa lupte si sa diminueze efectele fortelo