În spectacolul Unchiul Vanea din stagiunea trecută a teatrului Bulandra a acceptat să joace Dădaca. Ce intuiţie formidabilă a avut tînărul regizor rus Yuri Kordonski! Acest personaj, în interpretarea Marianei Mihut, leagă şi dezleagă toate firele piesei, îi adînceşte tăcerile şi îi sporeşte rîsul cotidian, dar şi hohotul metafizic. E greu să închizi ochii şi să nu o vezi păşind mărunt şi precipitat, cu samovarul aburind în mîini, să nu o vezi tăcînd într-o noapte rusească răvăşitoare... Am văzut-o cu puţin înainte de începerea vacanţei într-un spectacol-lectură, Sorry, de Alexandr Galin, ultimul punct al programului desfăşurat la Teatrul Act. La începutul stagiunii va avea loc premiera cu Sorry pe scena Izvor a Bulandrei. Regia îi aparţine Sandei Manu iar partenerul, partenerul este... Ion Caramitru, spectacolul marcînd revenirea lui pe scenă după zece ani de dorită absenţă. Nu vreau să intru în detalii acum. O voi face la timpul cuvenit. Am avut sentimentul însă că asist la declaraţia de iubire pe care actriţa o face propriei sale profesiuni: patetică, răvăşită, atinsă şi neatinsă de urîtul vieţii, purtîndu-şi demn frustrările unui creator din lagărul comunist, stropind cu lacrimi de rîs sau de plîns trădările bărbatului iubit şi sosit acum, după ani, să-şi răscumpere erorile şi timpul pierdut. Unde se întîmplă totul? Într-o morgă, acolo unde, EA cosmetizează feţe de bărbaţi şi de femei înainte ca bulgării de pămînt să se prăvale peste trupurile lor.
De ce o respect atît de mult pe Mariana Mihuţ? Pentru că este, într-adevăr, o actriţă mare. Banal, nu? Pentru că este un profesionist, pînă în vîrful unghiilor, capricios, vulnerabil, deschis la tot ce înseamnă teatru de calitate, la valoare, pentru că în templul din sufletul ei există altare ridicate pentru oamenii de teatru - modele, repere, pentru că fidelitatea faţă de scenă este scheletul fiinţei sale
