(monolog)
Bă!, ţipă deodată îngerul mototolit, bagă-ţi minţile în căpăţîna aia a ta de zahăr cubic şi fă-le ghem de împletit chestii în trestii. Şi mai slăbeşte-mă, fii poet la tine-n odaia ta, nu umbla orbeţ, ca musca prin cetate, nu vicia c-o figură echivocă urbea culturii. Îmboboceşte-ţi memoria. Descotcodăceşte-ţi cugetul. A se scuti, urlă demenţial îngerul mototolit, a se scuti de smiorcăieli lila, de văicăreli de feleşteoc clăbucărit în balige de pitulice, de bibilice. La baie, la baie! Spulberă-ţi sensibilitatea în trei sute şaizeci şi cinci de bucăţele civile. Ba o iei înaintea boului, ba rămîi în urma cozii, ba te-aşezi, mulţumit nevoie-mare, de-a-mboulea. Cînd în plus, cînd în minus, te-nmulţeşti, te-mpărţeşti, astîmpără-te, încreţeşti spaţiul degeaba. Fraiere-confraiere, frecuş de-albuş în gălbenuş, dizolvi motanii în melancolii lascive, dezolezi cetăţenii serioşi şi pruzi, cetăţencele exacte-n compasul cracilor impersonali, asasini, dereglezi în ritm şi rimă situaţiunea naţiunii! Cui ce-i pasă de ţărţămuri, de giumbuşlucuri à la bala portocala, de titirezuri cu suspin. Jeluie-te lui taică-tu (a! n-ai tată); jeluie-te lui maică-ta (a!, n-ai mamă); că-i fi fiind orfelin, acuşica, tălică; iote dom'le ce mazagazdron duios!? Bine-bine, înfiorează-ţi Iubita Ideală la maţul subţire al simţirii. Desfundă-ţi acordeonul de trei metri şi cîntă-i epileptic, aiurea-n tramvai, ştii tu, la o margine de rai...
(monolog)
Bă!, ţipă deodată îngerul mototolit, bagă-ţi minţile în căpăţîna aia a ta de zahăr cubic şi fă-le ghem de împletit chestii în trestii. Şi mai slăbeşte-mă, fii poet la tine-n odaia ta, nu umbla orbeţ, ca musca prin cetate, nu vicia c-o figură echivocă urbea culturii. Îmboboceşte-ţi memoria. Descotcodăceşte-ţi cugetul. A se scuti, urlă demenţial îngerul mototolit, a se scuti de smiorcăieli lila, de văicăreli de feleşt
