Daca le vezi/ii vezi asezate/asezati pe jos - mai ales in metroul parizian, de preferinta in statii aglomerate gen Gare du Nord, Chatelet, Place d'Italie etc., dar si pe strada (de pilda tanarul care miercuri, 7 august, sprijinea un zid, tolanit de-a latul trotuarului uneia dintre strazile ce dau in Avenue Bosquet, nu departe, asadar, de Ambasada Romaniei), poti fi sigur ca sunt venite/veniti din Romania. Daca in metrou iti vine sa iti astupi urechile ca sa nu mai auzi scartaitul chinuit al viorii sau tobele asurzitoare ale unui trio galagios care, cu scalambaieli ridicole si o pronuntie oribila, ii anunta pe spectatorii din metrou, indiferenti sau dispretuitori, ca vor asculta "o formatie din Macedonia", in timp ce schimba intre ei comenzi golanesti in romaneste, poti fi sigur ca au venit, nu demult, din Romania. (Un marketing elementar le-a dictat si lor sa isi "vanda" penibilul produs muzical departajandu-se de tara de unde vin, compromisa de cersetorii si hotii ei.) Daca totusi te indoiesti de acest lucru, n-ai decat sa te apropii de femeile care zac pe jos sau chiar atipesc cersind, cu un copil mic in brate, de copiii handicapati cu paharul pentru cules moneda alaturi sau de barbatii aflati in aceeasi postura si sa-i intrebi firesc: "Unde dormi la noapte? De unde esti? Cum ai ajuns aici? Ai venit de mult? Etc.". Vei avea confirmarea ca au venit din Romania pentru ca iti vor raspunde pe loc, cu un zambet jumatate provocator, jumatate umil. Dar vor raspunde direct, deschis, mai mult ca sigur plictisiti/plictisite de stat la picioarele celor care vin-pleaca, scufundati zilnic in fluxul unei limbi incomprehensibile. Sunt, deci, mai degraba bucurosi sa vorbeasca romaneste si deloc intimidati de situatia lor, probabil ilegala, asa ca iti vor raspunde imediat: au venit mai de mult, de un an, doi, impreuna cu mai multi, stau la caravana, castiga mai bine decat in Rom