Era un bloc, un singur bloc pe pamant, in care linistea si armonia erau la mare pret. Nimeni nu scotea nici un sunet, nici unul dintre vecini nu-i vazuse la fata pe ceilalti. Erau atat de politicosi unii cu altii incat respectau un anumit orar, afisat la intrarea in bloc, in care erau trecute orele la care trebuie sa urce si sa coboare fiecare astfel incat sa nu se intalneasca unii cu altii. Nimeni, in 20 de ani, nu indraznise sa incalce regulamentul. Cu linistea si armonia nu se glumea in acel bloc. Acolo locuiam eu. Imi stiam vecinii numai dupa casuta postala: langa mine stateau vecinii 81 si 83. Aveam grija unii de altii si ne menajam reciproc de emotii. Totusi, intr-o zi, am avut un sentiment neplacut cand am intrat in blocul meu drag. Cand am ajuns la cutiile postale, m-am uitat sa vad daca primisem vreo scrisoare: nimic. Am privit cu drag la lacatul stralucitor pe care nu-l deschisesem niciodata. Apoi, cu un colt al ochiului drept, am vazut ca vecinul 86 primise ceva. Inima mi s-a oprit: avea un ziar infipt in cutie. M-am framantat intreaga noapte. Cand a venit iar ora la care puteam sa cobor, m-am oprit drept la cutiile postale. Ziarul nu mai era acolo. Am hoinarit pe strazi intreaga noapte si m-am gandit la vecinul meu care isi ridicase ziarul. Nu-mi puteam scoate asta din minte. A doua zi, m-am uitat la cutia lui: primise iar ziarul. Zilele si noptile urmatoare m-am gandit numai la vecinul meu. Urmaream cum aparea si disparea zilnic ziarul si ma bucuram. Am calculat si mi-a iesit ca vecinul locuia chiar deasupra mea. Seara ma urcam pe scaun si trageam cu urechea la camera de sus, pandind un zgomot. Nu auzeam nimic si asta-mi marea curiozitatea. Intr-o zi, nu m-am putut abtine si am facut ceva ingrozitor: i-am furat ziarul. Nu citisem niciodata asa ceva. Auzisem ca ziarele sunt pline de chestiuni dubioase si am preferat sa ma menajez. Ce am gasit in ziarul ve